Oricare din noi putem avea puteri de clarvazator! Aflati cum…

In cartea sa, intitulata “Dezvoltati-va puterile paranormale”, parapsihologul francez Jacques Mandorla releva un fapt straniu, care nu poate fi considerat drept proba stiintifica, dar care nici nu este o simpla intamplare: numerosi clarvazatori au avut revelatia darului lor, in urma unui soc fizic sau afectiv intens.
Astfel, celebrul Nostradamus a inceput sa-si scrie “Centuriile” la treizeci si sase de ani, la doar cateva zile de la moartea primei sale sotii si a celor doi copii. Pascal Forthuny, care a colaborat cu doctorul Osty, a devenit clarvazator la varsta de 47 de ani, dupa ce si-a pierdut fiul. Jeannei Laplace i-au sporit facultatile paranormale in urma a doua maladii: o scarlatina la 12 ani si o gripa puternica la 18 ani.
Unul dintre cei mai cunoscuti clarvazatori din prezent, Mario de Sabato, a avut prima sa viziune in timpul celui de-al doilea razboi mondial, la varsta de 7 ani, cand a anuntat, cu cateva zeci de secunde inainte, caderea unei bombe in apropierea imobilului in care locuia. Astfel, a salvat viata a zece persoane. Celebrul Belline, supranumit “printul clarvazatorilor”, autorul best-sellerului “Cea de-a treia ureche”, si-a descoperit capacitatile de premonitie cand s-a imbolnavit de tuberculoza: “Boala care ma tinea la pat a declansat eliberarea unei capacitati pe care nici nu o banuiam inainte sa intru la sanatoriu”.
Dar astfel de fenomene nu li s-au intamplat doar clarvazatorilor europeni. Americanul Edgar Cayce (1869-1945), cunoscut pentru numeroasele sale preziceri proferate in stare de hipnoza (de aceea a si fost numit “profetul adormit”), si-a descoperit capacitatile de prezicere dupa ce a primit, pe cand era copil, o lovitura de minge de baseball in vertebrele cervicale, soc care l-a lasat paralizat timp de mai multe luni.estati-va propriile capacitati ale clarviziunii
1) Testul plicului inchis
Acest test este foarte des propus clarvazatorilor profesionisti de cercetatorii in parapsihologie. Ei trebuie “sa vada” o fotografie sau un desen bagat in interiorul unui plic care apoi este lipit sau chiar bagat intr-un al doilea plic. Nu conteaza ce reprezinta fotografia: esential este sa dati maximul de detalii care sa permita sa se afle daca ati identificat cu adevarat ceea ce se afla in plic. In timpul testului, nu va feriti sa tineti plicul in mana. S-a demonstrat ca, la anumite persoane, contactul tactil faciliteaza ghicitul.
2) Testul zarului
Acesta este cel mai simplu test de clarviziune. Cereti cuiva din anturajul dvs. sa arunce cu un zar de douazeci de ori la rand si incercati sa ghiciti de fiecare data numarul care a iesit. Notati rezultatele obtinute si masurati-va progresele. Unii clarvazatori reusesc douazeci de raspunsuri bune din douazeci de incercari! Puteti sa ingreunati acest test lucrand cu doua zaruri diferite.
3) Testul cartii timbrate
Luati un pachet de 32 de carti si cereti-i cuiva sa lipeasca, la intamplare, un timbru pe una dintre carti, apoi asezati-le pe toate cu fata spre masa. Trebuie sa gasiti, prin clarviziune si prin cat mai putine incercari, cartea cu timbrul lipit pe ea.
4) Testul cartilor de joc
Este o varianta mai dificila a testului cartii timbrate. Cand toate cele 32 de carti sunt intoarse cu fata in jos pe masa, incercati sa ghiciti, in ordine: in primul rand culorile – cartile rosii si cele negre. Apoi, cand ati obtinut scoruri bune la acest test, incercati sa ghiciti toate cartile.
-sursa- formula-as.ro

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Cum îți echilibrezi cu ușurință kilogramele prin lucrul cu Chakra de Bază...

Unul dintre cele mai prețioase daruri pe care le primim este corpul nostru. Echipat cu tot ce avem nevoie, corpul nostru este vehiculul în care ne desfășurăm călătoria din momentul nașterii până în momentul în care murim. Și ar fi bine să avem grijă de el deoarece primim unul singur per viață! De fapt, dacă nu primești niciunul, ești NIMENI! Așa că ar fi bine să ai ceva “corp” și să păstrezi acest vehicul în stare bună și în echilibru.
Dar ce se întâmplă dacă ai prea mult sau prea puțin corp? Ce se întâmplă dacă ne luptăm cu greutatea corpului nostru, cu probleme de sănătate, sau chiar cu probleme financiare care ne asigură supraviețuirea?
Atunci e nevoie să ne întoarcem la prima Chakra și să facem un pic de împământare.
Prima Chakra, localizată la baza coloanei vertebrale formează fundația pentru tot ceea ce urmează. Este rădăcina forței noastre vitale, canalul prin care noi devenim complet întrupați și prin care putem să ducem o viață sănătoasă și prosperă.
Elementul acestei Chakra este PĂMÂNTUL, reprezentând nu doar glorioasa planetă pe care trăim, ci tot ceea ce este solid și stabil; tot ceea ce ne asigură securitate fizică. Pământul reprezintă o cantitate enormă de energie stocată. Ca o baterie, putem să ne conectăm la acea energie și să o distribuim prin tot sistemul nostru. Atunci putem deveni încărcați, întru totul întrupați în aici și acum. Ca și cei doi dinți ai prizei, picioarele noastre se concetează în pământ și conecteză prima Chakra de la baza coloanei vertebrale la “placa de bază” a pământului. Pe măsură ce ne împingem în picioarele noastre, tragem energie în și din pământ, în corpul nostru, la fel cum o plantă își extrage nutrienți din sol prin rădăcina sa. Această conexiune esențială face ca orice altceva să funcționeze.
Ca și pământul, corpurile noastre stochează baterii pentru energie, un cuvânt folosit pentru forța vitală care dă viață la TOT. Un corp mai mare poate stoca mai multă energie decât un corp mai mic. Dar pe când asta ar părea ca un lucru bun, are un dezavantaj. Gândiți-vă la modul în care un camion poate transporta mai multe lucruri decât o bicicletă, dar necesită un motor mai mare pentru a se putea mișca. O bicicletă este mai ușoară și o poți folosi fără vreun cost, dar nu are loc pentru a depozita mare lucru.
Corpurile noastre s-au format în jurul experiențelor noastre de viață, în special în timpul copilăriei. Dacă ai fost un copil care a trebuit “să stea la locul lui”, însemnând că a trebuit să îți înnăbuși emoțiile, să îți controlezi acțiunile, să stai cuminte și în liniște, chiar și când circumstanțele îți permiteau că te desfășori cât mai activ, s-ar putea să fi creat un corp mai voluminos pentru a stoca toată acea energie. S-ar putea să fii pus în greutate pentru a te reține și a te stăpâni. Probabil că ai nevoie de un “ghiveci” mai mare pentru a supraviețui.
Dacă pe de altă parte, ți-a fost frică să îți stăpânești toată acea energie, dacă nu te-ai simțit în siguranță, dacă nu erai foarte sigur că îți dorești să fii aici, s-ar putea să te lupți cu faptul că ești subponderal, preferând să activezi în domeniul ideilor, a spiritualității, a viselor și a fanteziei.
Majoritatea oamenilor, în luptele lor pentru a-și echilibra greutatea corpului, găsesc foarte dificil să își schimbe structura de bază. Oamenii mai greoi deseori sunt nerăbdători și nu sunt statornici când încep să scadă în greutate, și după ce au ținut dietă și au slăbit câteva kilograme, în scurt timp se îngrasă din nou. Oamenii mai slabi, în contrast, se pot simți prea greoi și leneși când mănâncă prea mult sau iau în greutate, și elimină repede kilogramele, arzându-le prea repede cu metabolismul ridicat. Deseori nu pot lua în greutate chiar și când încearcă, fiind foarte invidiați de cei care se luptă cu corpuri mai grele.
Aceste condiții pot fi văzute ca și o expresie a deficienței sau a excesului pe care le experimentează Chakra de Bază, create de fiecare persoană în parte pentru a gestiona situațiile din trecut, dar apoi au rămas blocați cu o structură veche care nu le mai servea ca și adult.

Soluția? O bună împământare.

Energia, sau forța vitală, are nevoie să se conecteze la pământ pentru a se echilibra. Picioarele sunt primul loc din care luptăm sau fugim când apare pericolul. Dacă picioarele nu sunt activate, corpul și-a pierdut primul mod prin care să împământeze energia, și toată acea energie rămâne blocată în țesuturi, făcând procesul slăbirii extrem de dificil.
Și dacă picioarele nu sunt conectate la pământ, aducând un sentiment de siguranță și securitate, o persoană mai slabă nu are o conexiune corespunzătoare cu pământul și s-ar putea să rămână aiurit, nesigur, și atașat de  sentimentul că este separat de trup, trăind mai degrabă în minte. Conexiunea lor cu pământul s-ar putea să fie prea subțire pentru a fi în stare să ia în greutate și să se protejeze corespunzător.

Exercițiu pentru împământare

Un exercițiu simplu pentru a-ți îmbunătății împământarea este să stai cu picioarele depărtate încât acestea să fie pe aceeași linie cu umerii, iar călcâile să fie mai în afară decât degetele. Pe măsură ce inspiri, încet îndoaie-ți genunchii și imaginează-ți că tragi energia pământului prin picioare în prima Chakra. Pe măsură ce expiri, impinge din centrul fiecărui picior, imaginându-ți că împingi rădăcinile în jos și în afară în pământ.
Pe măsură ce împingi în jos, picioarele tale se vor îndrepta – dar fi atent să nu le îndrepți de tot sau să-ți blochezi genunchii, astfel se va opri toată conexiunea. Așa că îndreaptă-ți picioarele doar 90%. Apoi îndoaie-le din nou cu următoarea inspirație și impinge-ți rădăcinile mai adânc cu fiecare expirație. Continuă așa în sus și în jos, inspirând și expirând, timp de câteva minute, mișcându-te încet în fiecare direcție, până când simți un tremurat subtil și involuntar în picioare.
Dă-i voie acelui tremur să se desfășoare. Cu cât mai des vei face acest exercițiu, cu atât mai puternic va deveni. Este un semn că, canalul picioarelor tale se dechide, mișcând energie între Chakra ta de Bază și pământ. Indiferent dacă ai o deficiență sau un exces în prima ta Chakra, acest exercițiu este o modalitate bună să începi să pui lucrurile în echilibru. Odată ce fundația ta este stabilă, s-ar putea să observi că și greutatea ta va fi mai ușor de echilibrat.
Conectat la pământ, ai o fundație solidă pe care să îți construiești viața, ai libertatea de a te mișca, și ai sentimentul de siguranță și securitate care dă voie celorlalte Chakre să se deschidă și să înflorească. Totul începe la rădăcină.
-sursa articol: http://www.healyourlife.com/

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Daruieste-ti Iubirea...

Mi-a luat ceva timp sa inteleg rostul acestei lumi, fara valurile iluziei. Am urmat firul minunii asa cum imi place sa spun si am pasit inainte cu incredere, fara sa stiu ce ma asteapta, fara sa am nici cea mai mica urma de teama. Am pasit in vid stiind ca acolo e Dumnezeu.

Dincolo de valurile acestei lumi, se afla o lume incredibil de frumoasa, o lume extraordinara, asemeni Shamballei, taramul maestrilor. Am patruns in aceasta lume cand lumea in care m-am nascut nu m-a putut primi. Aceasta lume m-a hranit si m-a sustinut continuu cu Iubire, acea Iubire divina.

Am invatat de la Maestrul Omraam Mikhael Aivanhov, cum sa onorez aceasta lume divina, cum sa imi trezesc natura mea mea divina,  cum sa cresc in Lumina si sa ma hranesc din ce in ce mai mult cu Iubire. Imi era greu sa cred ca este posibil, ca un maestru care nu se mai afla in acest plan, sa transmita atat de multa iubire, ocrotire, ghidare…. Imi era greu sa cred, si lacrimile imi curgeau fara incetare, cum este posibil ca tatal meu, sa nu imi poata darui ceea ce maestrul imi daruieste neconditionat : Iubire care vindeca, care transforma totul in aur, care imi hraneste intreaga fiinta. Este posibil pentru ca el insusi este Iubire. Il port in sufletul meu cu adanc respect si impartasesc cu mult drag tot ceea ce m-a invatat.

De la meastru am invatat cum sa ma apropii mai mult de Dumnezeu. Iar Iubirea pentru El arde ca o torta inauntrul meu. Doar Rumi a putut exprima atat de frumos aceasta Iubire. Maica, Sfintii, Ingerii, Maestrii sunt atat de aproape de noi.

Acesta Iubire mi-a vindecat sufletul si simt sa impartasesc aceasta cu voi. Sunt dovada vie ca nimeni nu este pierdut. In aceasta Iubire, totul devine posibil si mai ales, sa intelegem lumea asa cum a creat-o Dumnezeu.

Alaturi de darul vietii, Dumnezeu a pus in fiecare Speranta si Liberul Arbitru pentru ca fiecare sa poata alege sau nu, cel mai pretios dar pentru sine in aceasta viata, Iubirea !

-sursa- https://mariakaryntaulescu.com/2017/04/04/daruieste-ti-iubirea/

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

Supărarea – consecința MÂNDRIEI și a incapacității de a COMUNICA...

Fiecare om se supără. Chiar și azi, mergând pe stradă, cineva te-a călcat pe picior și nu și-a cerut iertare? Te-ai supărat? Da! Sau omul drag a făcut ceva nepotrivit. Te-ai întristat? Cu siguranță.
În pofida faptului că sentimentul supărării e larg răspânfit și-l simte fiecare om, este important să înțelegi cât de mult rău poate provoca acesta.
Omul însuși decide dacă să fie supărat sau nu. De cele mai multe ori, firește, se supără. Mereu încearcă să-și arate nemulțumirea față de lume, față de anumiți oameni.În asemenea situații oamenii par niște copii deranjați de ceva.
Dar iată ce se întâmplă atunci când omul e supărat:
– Omul nu înțelege că supărarea este o emoție destructivă, care-i schimbă stare de confort. Oamenii supărați niciodată nu vor avea succesul așteptat.
– Dacă accepți supărarea în sufletul tău ea va deveni o emoție permanentă, care te va împiedica să evoluezi.
– Supărarea este principala piedică în realizarea scopurilor.
– Supărarea este motivul multor boli.
Înțelegi acum cât este de serios? La baza supărării stau așteptările neîmplinite și dorințele nerealizate. În relația cu cei apropiați, mereu ai anumite așteptări. Dar în realitate lucrurile se pot întâmpla invers. Atunci te superi, intenționat sau nu, pentru că ai fi vrut să fie altfel. Dar în așa mod omul se disturge pe sine, dar și pe cei din jur.
Pentru ca supărarea să nu-ți distrugă lumea, este important să transformi această emoție negativă într-o energie pozitivă.
1. Lasă supărarea, eliberează-te de ea. Iartă omul pe care ești supărat, explică-i ce te deranjează anume și mergi mai departe. Dacă e ranchiuno-s și indiferent, elimină-l din viața ta.
2. Încearcă să nu permiți supărării să îți intre în suflet. Încearcă să rezolvi lucrurile încă de la început.
3. Nu fă acțiuni forțate în realizarea scopurilor.
4. Încetează să ai prea multe așteptări de la sine și de la cei din jur.
Supărarea este consecința mândriei și a incapacității de a comunica. Nu încerca să te supraapreciezi, pentru că așa nu te vei înțelege pe tine însăți.
Chiar și cel mai supărat om poate transforma această energie negativă. Iartă pe cei din jur, indiferent cine sunt ei.
Și, în primul rând, iartă-te pe tine! Potrivit statisticii, oamenii sunt supărati cel mai des pe ei înșiși. Ceva nu a făcut bine, ceva potrivit nu a spus. Și e greșit. Recunoaște-ți greșelile și mergi mai departe, dar nu te supăra.
-sursa- http://devorbacutine.eu/supararea-consecinta-mandriei-si-a-incapacitatii-de-a-comunica/-

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Protectia in timpul somnului...

„Învârtindu-se în jurul soarelui, pământul face în douăzeci şi patru de ore o rotaţie completă în jurul axei sale. Ceea ce explică faptul că în douăzeci şi patru de ore fiecare regiune de pe glob trece progresiv de la noapte la zi, de la zi la noapte; şi în timp ce în unele locuri unii se pregătesc să se culce sau chiar au adormit, alţii se scoală sau sunt deja la lucru. Faptul că ’de o parte a pământului unii sunt cufundaţi în somn, în vreme ce alţii merg la treburile lor, produce în lumea subtilă fenomene foarte interesante.

În momentul în care un om adoarme, sufletul său părăseşte corpul său fizic (rămânând însă legat de el prin acea legătură subtilă numită coarda de argint), el vede în jurul său numai oameni cufundaţi şi ei în somn şi, cum consideră acest lucru neinteresant, merge de cealaltă parte a planetei, acolo unde mulţi oameni sunt treji, şi fără ştirea acestora se amestecă în viaţa lor. Astfel, în timpul zilei, când sunteţi treji, primiţi şi voi vizita unei mulţimi de bărbaţi şi femei adormiţi care locuiesc de cealaltă parte a pământului. Sufletele lor vă vizitează şi vă şoptesc la ureche poveştile, preocupările, suferinţele lor. Uneori, proasta dispoziţie şi tristeţea pe care le simţiţi vă sunt transmise de aceste fiinţe. Vă închipuiţi că acestea sunt propriile voastre nelinişti, dar în realitatea sunt acelea ale unor suflete venite din cealaltă parte pământului care şi-au părăsit corpul fizic în timpul somnului.

Dacă aceste suflete vin lângă voi înseamnă că au fost atrase de vibraţiile gândurilor, ale preocupărilor voastre zilnice. La fel, dacă citiţi multe povestiri privind anumite ţări, pregătiţi în voi elementele fluidice ce vă vor lega de locuitorii acelor ţări şi, cel puţin în interior, participaţi la întâmplările lor. În funcţie de afinităţile, de simpatiile voastre, vă determinaţi întâlnirile, mediul înconjurător psihic, şi chiar dacă vă mutaţi cu locuinţa, vă mutaţi din regiune, veţi continua să atrageţi aceleaşi suflete, să fiţi înconjuraţi de aceeaşi atmosferă. Dacă lucraţi să faceţi din voi un magnet pregătit pentru a atrage entităţile luminoase, chiar dacă mergeţi până în Infern, veţi atrage îngeri; şi datorită lor, veţi alunga demonii care se vor teme că acei îngeri le vor distruge regatul. Şi invers, chiar dacă unii oameni sunt duşi în Paradis, ei se vor aranja întotdeauna pentru a fi urmăriţi şi acolo de diavoli!

Fiţi deci atenţi, vigilenţi: atât în starea de veghe, cât şi în cea de somn, încercaţi să atrageţi în jurul vostru numai prezenţe binefăcătoare. Desigur, această lucrare este mult mai uşor de îndeplinit când sunteţi treji. În timpul somnului, atunci când conştiinţa slăbeşte, sunteţi mai expuşi şi mai vulnerabili. De aceea trebuie să fiţi deosebit de atenţi ca să nu adormiţi în orice stare de spirit ci, dimpotrivă, să vă pregătiţi pentru somn. Unele persoane sunt uimite să comită în vis acte reprobabile pe care nu le comit niciodată în starea de veghe… Tocmai fiindcă nu au ştiut să se pregătească pentru somn.

În Cabală se spune că, atunci când omul adoarme, un spirit impur se ataşează de corpul său fizic pentru a-i sugera anumite idei, anumite dorinţe. Acest spirit impur vrea să intre în posesia corpului deoarece corpul posedă o mare rezervă de forţe. Da, spiritele rele au nevoie de materiale şi energii pentru lucrările lor, şi le găsesc la oameni, mai ales în timpul somnului lor. De ce? Este foarte simplu. În timpul zilei, oamenii care sunt copleşiţi cu treburile lor aleargă la dreapta şi la stânga, şi folosesc ei aceste energii; în timp ce noaptea, atunci când dorm, energiile lor sunt disponibile.

Veţi spune: „Cum aşa? în timp ce dormim, nişte spirite vin să ne prade fără ştirea noastră? Dar nu au acest drept!” Ah, dar ce vă închipuiţi? Ele îşi iau acest drept. Priviţi ce fac oamenii cu animalele de milioane de ani! Ei le-au exploatat şi masacrat fără milă, sub pretext că aveau nevoie de ele pentru tot felul de treburi: să cultive pământul, să transporte greutăţile, să călătorească, să se hrănească, să se îmbrace, să se distreze etc. Oare s-au simţit ei vreodată vinovaţi? Deloc, dimpotrivă, unde este răul în a exploata animalele? Ele se află aici tocmai pentru aşa ceva!…Ei bine, spuneţi-vă că în lumea invizibilă se găsesc entităţi care judecă exact la fel în privinţa oamenilor. Ele nu-şi fac nici un scrupul din a-i exploata, mai ales în timp ce aceştia dorm, atunci când sunt părăsiţi, lipsiţi de apărare. De aceea, înainte de a adormi, este de dorit să vă puneţi la adăpost cerând protecţia spiritelor luminoase.

Eu ştiu bine că mulţi nu vor accepta niciodată această idee a existenţei spiritelor inferioare care pot veni să îi acapareze în timpul somnului. Ei bine, este treaba lor dacă nu acceptă. Dar toţi aceia care doresc să avanseze pe calea evoluţiei trebuie să admită existenţa acestor spirite şi necesitatea de a se proteja de acţiunile lor. Pentru a se apăra de ele, ei trebuie să roage Cerul să le trimită un înger care îi va apăra şi care îi va conduce la Şcoala Domnului pentru a studia acolo iubirea şi înţelepciunea. Astfel, ei vor avea mereu un păzitor în timpul nopţii care se va plimba în jurul corpului lor pentru a împiedica spiritul răului să intre în posesia acestuia.

V-am dat adesea exemplul trenului de noapte care goneşte cu toată viteza de-a lungul câmpiilor. Călătorii dorm şi bine fac, pentru că au dreptul să doarmă. Un singur om nu poate dormi, conducătorul trenului: el nu are dreptul să doarmă pentru că este responsabil de viaţa tuturor celorlalţi şi trebuie să îi conducă cu bine la destinaţie. Ei bine, şi noi suntem asemenea acelui tren al cărui conducător nu trebuie să doarmă. Corpul nostru, celulele noastre pot dormi, dar conştiinţa noastră trebuie să rămână trează, vigilentă, pentru a continua să ne ghideze în mijlocul capcanelor nopţii.

Da, nu este suficient să fiţi treji în timpul zilei; şi în timpul nopţii trebuie să păstraţi o parte din sinea voastră trează. De aceea, seara, înainte de a adormi, trebuie să vă gândiţi să lăsaţi pe cineva, o entitate, o lumină, să vegheze în interiorul vostru, în timp ce adormiţi. Iisus a spus: „Privegheaţi şi vă rugaţi”. A veghea nu înseamnă desigur, a nu dormi, ci a fi vigilent. Este necesar pentru bunul echilibru fizic şi chiar pentru cel psihic să dormiţi, să vă odihniţi. Dar nu în planul fizic trebuie să vegheaţi, ci în planul spiritual.

Cu ani în urmă, Maestrul Peter Deunov ne-a indicat o formulă de spus înainte de culcare. O spunem ţinând palma mâinii drepte pe plexul solar şi dosul mâinii stângi plasat la nivelul spatelui, tot în dreptul plexului solar. Această formulă, ne-a fost dată de Maestrul Peter Deunov în bulgară, evident. Iat-o:

„Gospod văv mene e svetlina Anghelite seu toplina Celovecite seu dobrina Gospod veu mene e svetlina Duhăt mi e toplina Az seum dobrina”.

Dacă vă este mai uşor, o puteţi pronunţa în limba franceză:

„Dumnezeu este în mine lumina, îngerii sunt căldura, Oamenii sunt bunătatea. Dumnezeu este în mine lumina. Spiritul meu este căldura, Eu sunt bunătatea”.

Meditaţi câteva minute, apoi trasaţi cu mâna dreaptă o pentagramă în aer. De ce o pentagramă?

În mod tradiţional, pentagrama este un simbol pe care magii îl pun la intrarea locuinţelor lor pentru a respinge spiritele rele. Bineînţeles, nu este de ajuns să trasaţi o pentagramă pentru a fi protejaţi. Dar dacă vă străduiţi să trăiţi zilnic o viaţă cumpătată şi pură, şi trasaţi apoi pentagrama, ea va întări lucrarea voastră şi veţi fi cu adevărat protejaţi.Unii vor gândi: „Dar de ce ne povesteşte toate acestea? Spiritele rele… a te proteja înaintea somnului… Lăsaţi-ne în pace, avem dreptul să trăim cum vrem”. Eu ştiu toate acestea, nu am nici un drept să mă ating de viaţa voastră, sunteţi liberi să continuaţi să trăiţi în mijlocul greutăţilor voastre, eu nu mă împotrivesc. Eu vă vorbesc, vă ofer câteva explicaţii, iar aceia care doresc vor putea începe să lucreze.”

-sursa- Maestrul Omraam Mikhael Aivanhov – Incursiune in Invizibil

 

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

Ștergerea amintirilor...

Detașarea este adesea menționată ca fiind necesară pentru creșterea spirituală, dar acest lucru poate fi un proces înfricoșător. Mulți oameni se tem de detașare.

Relaxează-te! În primul rând, ai O MULȚIME de amintiri de curățat și șters. În al doilea rând, ștergerea amintirilor nefuncționale, va deschide mai multe uși și va aduce oportunități mai bune, oameni noi, mai mult sprijin și mai multe persoane cu care să cureți!

Mulțumește-i lui Dumnezeu că nu ești tu cel responsabil să decidă ce amintiri să fie șterse. Singura ta treabă este doar să dai permisiunea. Odată ce decizi să îți asumi responsabilitatea 100%, partea din tine care știe mai bine, partea care te-a creat și care te cunoaște mai bine decât oricine altcineva, – pe care unii dintre noi o numim Dumnezeu – va ști care sunt amintirile de care ești gata să te detașezi.

“De ce nu ne putem elibera de toate amintirile dintr-o dată?”

Ei bine, nu e așa de simplu. Este important să realizăm că trupurile noastre sunt de asemenea amintiri, și dacă Dumnezeu ar șterge toate amintirile noastre, corpurile noastre nu ar putea să suporte.

Profesorul meu, Dr. Ihaleakala Hew Len spune că, dacă s-ar întâmpla asta, trupurile noastre ar arăta ca niște prune uscate.

Deci, poți vedea cât de minunat este asta? Nici nu ai nevoie să ști ceea ce se șterge. Partea din noi care este perfectă știe exact de ce anume suntem gata să ne detașăm și va șterge doar acele amintiri.

Da. Totul este doar despre “amintiri”. Când apare ceva în viața ta, aceasta este doar o amintire recurentă. Ai putea crede că purifici ceva legat de o anumită persoană, sau cu guvernul, sau casa, sau banii, dar în realitate nu știi niciodată cu ce cureți. Numai Dumnezeu știe.

“Trebuie să vreau asta cu tot dinadinsul? Trebuie să simt cu adevărat?”

Lasă-mă să te întreb ceva. Atunci când apeși tasta „Delete” de pe tastatura computerului, trebuie să vrei cu tot dinadinsul? Când o faci, nu trebuie să “simți” că ai șterge ceva? Sau mai bine, zâmbești și simți compasiune atunci când apeși tasta ”Delete”?

Nu, tu nu trebuie să vrei cu adevărat sau să simți. Nici măcar nu trebuie să înțelegi. Ai încercat vreodată să înțelegi cum se descarcă un program în calculatorul tău?

În Ho’oponopono, spunem mereu, “Te rog, doar fă-o, doar spune!” Asumă-ți responsabilitatea 100% pentru amintirile și programele care atrag lucruri în viața ta și apoi detașează-te!

Noi trebuie să fim dispuși să avem încredere și să știm în inimile noastre că de fiecare dată când ne facem partea noastră (dăm permisiunea, ne detașăm). Dumnezeu își va face partea Lui, garantat.

-sursa- Mabel Katz-

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

Vindeca-ti anumite traume (metoda Joe Vitale)...

Du-te spre centrul sentimentului si intreaba-l inca o data care este motivul pentru care este in viata ta. Pe masura ce te apropii de centrul sentimentului, incepe sa-l dublezi si sa-ti doresti sa vezi cauza si sa se elimine. Observa ce anume se intampla in corpul tau atunci cand simti emotia respectiva, si intensific-o. Conform legii cuantice 2 emotii contradictorii nu pot sa existe in acelasi timp: fie se dizolva sentimentul, fie se intensifica. Important este sa-ti doresti sa se dizolve.

Atunci cand simtim prezenta unui sentiment care ne supara, vrem neaparat sa il eliminam. Poti sa incerci asta prima data, dar ulterior incearca sa nu mai faci asta. Lasa-l sa se manifeste in viata si in corpul tau asa cum trebuie. Cand renunti sa mai elimini sentimentul, de multe ori scade in intensitate si dispare. Daca nu dispare, retraieste-l din nou.

Gandeste-te la teama ta si pune mana pe abdomen si pe piept si incearca sa-ti dai seama ce nota ai da sentimentului. Incearca sa urezi bun venit sentimentului si vezi ce vrea sa-ti transmita. Este foarte posibil sa obtineti informatiile pe care le doriti inca de prima data, si sentimentul sa se evapore. Daca insa nu a slabit in tensiune, repetati procedeul si intrati cat mai mult in sentiment

Simte emotia sentimentului respectiv in corpul tau. Priveste zona unde este sentimentul ca pe o energie rosie stralucitoare. Inconjoara energia cu o sfera si leaga balonul cu o ata. Lasa balonul sa pluteasca afara din mintea si corpul tau. Priveste cum zboara balonul, tot mai sus si mai departe, cum se face din ce in ce mai mic, pana cand dispare complet din mediul tau vizual.

Simte emotia sentimentului respectiv in corpul tau. Priveste zona unde este sentimentul ca pe niste picaturi de apa si vizualizeaza cum aceste picaturi pica pe asfalt si se sparg si apoi se evapora.

Dupa ce dispare sentimentul principal si cauza, iubeste ceea ce ramane in golul ramas. Spune da si te iubesc oricarui sentiment care apare ulterior.

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

Cum sa rugam ingerii sa vindece alta persoana...

Este intotdeauna un act de iubire sa-l rogi pe Dumnezeu sa ajute o alta persoana. Nu este o incalcare a liberului arbitru al altei persoane, pentru ca aceasta poate alege sa asculte sau nu sfaturile ingerilor. Pentru provocari ale corpului fizic nu exista vindecator mai bun decat arhanghelul Rafael. Numele inseamna „Dumnezeu vindeca”, si el poate aduce o eliberare imediata de suferinta.  Rafail straluceste cu o minunata energie vindecatoare de lumian verde, asemanatoare smaraldului. Adesea, arhanghelul inconjoara partile dureroase ale corpului cu aceasta lumina.
Rafael poate fi alaturi de orice persoana, pentru ca nu-l ingradesc limitarile de timp si spatiu. Poate sa vina imediat atat langa dvs, cat si langa persoanele iubite. Rafael este un vindecator puternic, care actioneaza ca un chirurg spiritual eliminand teama si intunericul din trupul si din mintea noastra.
Dupa ce l-ati chemat pe acest arhanghel este cel mai bine sa-i permiteti accesul deplin in mintea, trupul si sufletul dvs. In acest fel, el isi poate indeplini functia daruita de Dumnezeu de a contribui la vindecarea completa a oricarei afectiuni.
Chemati creatiile ceresti ale lui Dumnezeu sa va ajute si sa va calauzeasca imediat ce deveniti constienti de vreo durere interioara, atat pentru dvs cat si pentru persoanele apropiate. Ingerii sunt aici pentru a va ajuta sa va vindecati viata si ei vor sa le cereti ajutorul.
-sursa- Doreen Virtue.

 

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

Recunoştinţa este opţiunea de a vedea Iubirea lui Dumnezeu în toate lucrurile...

Nu poţi vorbi despre abundenţă, fără să vorbeşti şi despre recunoştinţă. Recunoştinţa porneşte din sentimentul valorii intrinsece şi sprijină trăirea experienţei abundenţei. Pe de altă parte, nerecunoştinţa şi resentimentul îşi trag obârşia din sentimentul lipsei de valoare intrinsecă şi consolidează perceperea lipsei. Fiecare dintre ele este un cerc închis. Ca să pătrunzi în cercul stării de graţie, e nevoie să-ţi aduci iubire, ţie însuţi sau altcuiva.

Ca să intri în cercul fricii, e nevoie să refuzi iubirea, ţie însuţi sau altcuiva. Atunci când stai în interiorul unuia dintre cercuri, realitatea celuilalt cerc devine contestabilă. Din acest motiv, ai adesea sentimentul că există în experienţa ta două lumi, ce se exclud reciproc. Cei recunoscători nu-şi pot imagina că pot fi nedreptăţiţi. Cei ranchiunoşi nu-şi pot imagina că pot fi iubiţi de noi, de Dumnezeu. In care dintre aceste lumi vrei să locuieşti? Alegerea îţi aparţine…

In orice moment trebuie să decizi între a face pe victima sau a-ţi aminti că nu poţi fi nedreptăţit. În primul caz vei fi ofensat de darul primit şi îl vei vedea ca pe o pedeapsă; în al doilea caz vei accepta ceea ce vine spre tine, ştiind că îţi aduce o binecuvântare pe care încă nu o poţi vedea.

Recunoştinţa este opţiunea de a vedea Iubirea lui Dumnezeu în toate lucrurile. Nici o fiinţă care alege astfel nu se poate simţi nenorocită. Căci opţiunea de a aprecia duce la fericire, întocmai cum opţiunea de a nu aprecia duce la nefericire şi disperare.
Primul gest sprijină şi înalţă. Al doilea, devalorizează şi demolează.
Felul cum alegi să reacţionezi faţă de viaţă dă contur propriei tale percepţii permanente. Dacă trăieşti în disperare, asta se întâmplă deoarece alegi să nu apreciezi darurile ce ţi-au fost oferite. Fiecare persoană ce păşeşte pe pământ culege rezultatele gândurilor pe care le-a semănat. Iar dacă vrea să schimbe natura recoltei din anul viitor, ea trebuie să schimbe gândurile pe care le gândeşte acum. Gândeşte doar un singur gând de recunoştinţă şi vei vedea cât este de adevărată această simplă afirmaţie. Data viitoare când eşti pe cale să nu apreciezi un dar ce ţi se oferă, opreşte-te un moment şi deschide-ţi inima ca să primeşti acel dar cu recunoştinţă.

Observă, apoi, cum se transformă atât modul în care trăieşti experienţa darului, cât şi relaţia cu cel care-l oferă. Data viitoare când eşti pornit să judeci sau să condamni pe altul, opreşte-te o clipă şi lasă-l să intre în inima ta. Binecuvântează acolo unde ai condamnat. Nu judeca şi fii bucuros că n-ai judecat. Simte uşurarea care te cuprinde când îl eliberezi pe celălalt de percepţiile tale înguste […]

S-ar părea că există două lumi, dar cu adevărat există numai una. Frica este doar absenţa iubirii. Lipsa este doar absenţa abundenţei. Resentimentul este doar absenţa recunoştinţei. Ceva nu poate lipsi, dacă nu a fost, mai întâi, prezent din abundenţă. Fără prezenţă, absenţa n-are nici un sens. E ca un joc de-a v-aţi ascunselea. Cineva trebuie să se ascundă mai întâi. Cine va fi acela? Tu sau eu?  Fiecare ajunge să se ascundă şi fiecare este găsit, în cele din urmă. Lumea dualităţii emană din întregime şi la întregime se întoarce.Vă invit să intraţi în acest dans, fără să vă luaţi prea în serios. Nici unul dintre voi nu e un dansator profesionist. Dar fiecare dintre voi este capabil să înveţe paşii. Dacă se întâmplă să calci pe cineva pe picior, un simplu „îmi pare rău” va fi de-ajuns.
Cu toţii învăţaţi în acelaşi timp şi e de aşteptat să faceţi greşeli.

-sursa- Paul Ferrini-

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella

Cum Să Scapi De Frica De Moarte...

Dacă îți este frică de moarte, acest articol este pentru tine. Am ales o abordare în profunzime a subiectului. Tot ce trebuie tu să faci este să citești cu atenție până la capăt. În timp ce parcurgi textul, fii atent la cum te simți.

De-a lungul timpului foarte mulți oameni mi-au adresat întrebarea: „Cosmin, cum să fac să nu mă mai tem de moarte?”. De fiecare dată am refuzat să ofer un răspuns. Asta fiindcă eu însumi nu puteam afirma atunci că am 0% frică de moarte.

În lumina ultimelor lecturi și conștientizări personale, îmi permit astăzi să abordez subiectul. Am încredere că articolul se va dovedi folositor. Mai cred faptul că dacă tot mai mulți oameni vor scăpa de această frică se vor simți liberi. Și cu cât mai mulți oameni se vor simți liberi, cu atât mai mulți vor putea afirma despre ei înșiși că sunt împliniți.

Articolul este util și pentru cei care simt o stare de frică generalizată pe care nu o pot localiza. De cele mai multe ori frica generalizată are drept cauză tot frica de moarte.

Mai întâi o să demontez două convingeri limitative. Fiecare dintre ele se află în strânsă legătură cu frica de moarte.

Convingerea 1: Sunt Doar Trupul Meu Fizic

Nu ești! Ești mai mult decât atât. Mult mai mult decât atât. Cred că acesta este principalul motiv pentru care oamenilor le e frică de moarte. Faptul că nu le este clar dacă au un suflet. Teama că odată cu moartea trupului fizic dispari pur și simplu pentru totdeauna, poate fi într-adevăr înspăimântătoare.

Îți spuneam cu câteva paragrafe mai sus că îmi permit să abordez subiectul fricii de moarte și datorită unor experiențe pe care le-am trăit eu de curând.

Am și scris un articol în care am explicat cum am reușit să fac o floare să înflorească folosindu-mă doar de energie. Poți citi articolul în întregime cu un click pe acest link.

Tot ce am făcut pentru a determina floarea să înflorească a fost să țin mâna pe ghiveci, să îi vorbesc și să îi trimit energie armonioasă. Nu i-am făcut nimic fizic. Și totuși am influențat-o în mod clar.

Dacă tot ceea ce aș fi eu, ar fi trupul meu fizic, atunci un astfel de lucru nu ar fi niciodată posibil. Așadar, aceasta a venit ca o confirmare a faptului că sunt mai mult decât ceea ce se vede cu ochiul liber. Iar dacă eu sunt mai mult decât ceea ce se vede cu ochiul liber, atunci pot spune și despre tine același lucru. Doar amândoi suntem oameni.

Tot în ultimele luni am avut ocazia să discut cu niște oameni care au experimentat regresii hipnotice.

Unul dintre cei cu care am discutat, a vrut chiar să participe la o astfel de regresie din postura lui Toma necredinciosul. El nu prea credea în nimic ce iese în afara sferei demonstrabile matematic. Mi-a descris că în ciuda faptului că era parțial conștient, senzația a fost asemănătoare cu cea a părăsirii trupului. Acea energie care iese din trupul tău fizic și „călătorește” pe durata regresiilor hipnotice nu demonstrează altceva decât faptul că tu ești mai mult decât trupul tău fizic.

Altcineva, mi-a povestit cum și-a văzut o parte din experiențele din alte vieți.

L-am întrebat dacă nu putea să își imagineze respectivul scenariu.

El m-a asigurat însă că așa ceva nu intră în discuție. Știa că era vorba de el și că trăise acele lucruri într-o viață anterioară.

Dacă ai fi doar trupul fizic, nu ai putea sub nicio formă să îți amintești ceva dintr-o altă viață.

Eu chiar dacă nu am făcut o astfel de regresie mi-ar place să fac. Oamenii cu care am discutat însă și au avut o astfel de experiență sunt de bună credință și nu aveau niciun interes să mă mintă.

Pe lângă aceste lucruri pe care le-am punctat eu aici, ar mai fi o sumedenie de alte variante prin care să te convingi că ești mai mult decât trupul tău fizic. Să te convingi că ești o entitate energetică în vehiculul numit trup este esențial pentru a scăpa de frica de moarte.

Eu ți-am sugerat în acest prim punct două posibile idei. Poți face și tu experimentul cu floarea pe care l-am descris în detaliu aici, sau poți merge la un specialist în regresii hipnotice să afli mai multe despre tine.

Tu poți căuta alte variante prin care să îți confirmi sau infirmi dacă ești sau nu mai mult decât trupul pe care îl poți pipăi. Importantă este însă căutarea în sine. Dacă stai întins pe canapea fără să faci nimic, sunt șanse foarte mari să nu te lovească răspunsurile din senin. Caută și vei afla. Eu îți spun doar că este esențial să renunți la convingerea că ești doar trupul tău fizic. Esențial, dacă vrei să nu îți mai fie frică de moarte desigur.

Convingerea 2: Existența Raiului Și A Iadului

Adevărul este că mulți oameni se tem de moarte fiindcă se tem să ajungă în iad. Simplu. Totuși hai să privim partea pozitivă a teorii cu raiul și iadul. Dacă te temi că o să ajungi în iad după ce mori, atunci înseamnă că nu ai probleme cu convingerea nr.1 despre care am discutat mai sus.

Să crezi că poți ajunge în rai după ce mori, presupune în același timp să crezi că ești mai mult decât trupul fizic. Că ai un suflet care trăiește și după ce trupul fizic moare. Așadar, dacă această este situația, înseamnă că ai de muncit mai puțin pentru a scăpa definitiv de frica de moarte.

Nu mai trebuie decât să înțelegi că nici raiul și nici iadul nu există. O să o iau mai întâi pe cale strict logică și o să închei cu o perspectivă căreia o să te invit să îi faci loc în viața ta.

Mai întâi, logic vorbind, Dumnezeu nu este judecător. Dacă ar fi judecător ar avea ego. Ori pe cale logică, oricum ți-l imaginezi tu pe Dumnezeu, nu cred că poți ajunge la o versiune care să stea în picioare și în care Dumnezeu are ego.

Tot logic vorbind, dacă Dumnezeu este Tatăl nostru care este în ceruri, asta ne face pe noi copii. Tu dacă ai fi părinte(sau poate chiar ești) ai face așa ceva copiilor tăi? I-ai arunca într-un chin fără de sfârșit?

Dacă ești sincer, o să vezi că nici măcar tu nu ai face așa ceva. Iar tu ești om. Aceasta fiind situația, ar putea să facă Dumnezeu așa ceva? Răspunsul logic este că NU.

Deci fără a intra foarte mult în profunzime și fără a pune prea multă presiune pe convingerile deja existente în tine, poți accepta logic că nu există iad.

În continuare o să mergem totuși puțin în profunzime. Te rog să fii atent.

Aici eu am fost binecuvântat cu o experiență personală, greu de pus în cuvinte. În perioada în care eram confuz și aveam o sumedenie de întrebări, am primit pur și simplu niște răspunsuri care m-au făcut să nu mai am nicio îndoială că: „Dumnezeu este TOT”. Dumnezeu este existența însăși. Iar tot ceea ce există este parte din Dumnezeu.

Tocmai acesta este și motivul pentru care Iisus a spus: „Eu și Tatăl UNA suntem.” Păcat că numai foarte puțini l-au înțeles. Iar fiindcă și astăzi doar foarte puțini îl înțeleg, mi-am propus să amintesc acest aspect.

Iisus ne-a spus clar că tot ceea ce a făcut El, putem face și noi. Ne-a spus că suntem frații și surorile lui. Asta pentru că avem același Tată.

Fiecare dintre noi poate afirma despre el însuși: „Eu și Tatăl UNA suntem”. Atât eu, cât și tu suntem parte din Dumnezeu. Tot ceea ce există este Dumnezeu. Universul însuși este Dumnezeu. Iadul și raiul sunt două concepte inventate de oameni.

Îmi place să cred că ideea de iad nu a fost inventată de preoți pentru a manipula mai ușor masele. Dar sunt mai multe surse care indică exact acest lucru. Indu-le oamenilor frica și îi vei putea manipula.

Numai că această frică a transformat în timp conștiința colectivă. Oamenilor a început să le fie frică de viața însăși. Oamenii au început să se teamă să trăiască.

„Dacă ceea ce fac acum este un păcat?” „Dacă o să ajung în iad pentru asta?” etc. etc. etc.

Te invit astăzi, chiar aici și chiar acum, să înțelegi că ai fost mințit. Nu există iad și rai. Așa că nu ai de ce te teme. Iar ținând cont de ceea ce am discutat până acum, poți ține minte așa: Ești mai mult decât trupul tău fizic și nu vei fi pedepsit pentru nimic după moarte fiindcă efectiv nu este nimic de pedepsit.

Ai Încredere În Univers

Acum că am demontat convingerile limitative care te țin în loc, poate te întrebi: „Ok, și ce să fac în schimb? Ce altceva să cred?”.

Ar fi mai multe abordări, dar dintre toate, eu cred că în mod special există o singură idee care te poate ajuta să reduci foarte mult intensitatea fricii tale de moarte. Asta în cazul în care nu te ajută să nu îți mai fie deloc frică de moarte.

Înainte de a-ți spune ideea în sine, vreau să recunosc cu sinceritate că eu însumi am avut pe parcursul vieții perioade în care nu mi-a fost deloc frică de moarte și perioade în care mi-a fost.

Ciudat este că atunci când eram foarte mic(7-8-9 ani) îmi era frică de întuneric(acest aspect este destul de popular la copii), și frică de diavol(convingerea limitativă numărul doi). Iar pe lângă asta eram și claustrofob. Adică nu suportam deloc spațiile închise.

Mai departe, pe parcursul vieții, relația mea cu moartea a fost una cel puțin interesantă.

Am avut momentul meu din adolescență în care îmi doream să mor. Deci e clar că atunci nu aveam nicio frică de moarte. Viața pentru mine nu avea niciun sens atunci și am cochetat cu ideea de a mă sinucide.

Mai apoi am înțeles care este sensul vieții. Iar din acel punct, frica de moarte a intervenit periodic sub forma unei spaime că nu o să pot să îmi duc la bun sfârșit misiunea pe care mi-am ales-o pe durata prezenței mele în trup.

Am avut perioade lungi în care frica de moarte nu era deloc prezentă și perioade la fel de mari în care mi-a fost frică de moarte.

Astăzi consider că am descoperit și înțeles o idee imbatabilă. Iar dacă îți vei da și tu voie să integrezi acest principiu în viața ta, ai toate șansele să scapi de frica de moarte pentru totdeauna sau măcar să îi reduci considerabil intensitatea.

Eu am ajuns la această idee citind o carte a cărei titlu este „Marketing Spiritual”. Este scrisă de Joe Vitale. Intenția mea de a-mi promova cărțile și cursurile într-un mod cât mai aliniat vibrațional, m-a condus la această lectură.

Îți recomand însă și ție cartea cu toată căldura. Fiindcă îndrăznesc să spun că în ea sunt prezentate doar concepte spirituale în proporție de 100%. Poți învăța un stil de viață, iar legătura cu ceea ce știi tu că înseamnă marketing este aproape inexistentă. Eu după ce am terminat-o de citit, o văd ca pe o carte care te ajută să îți transformi dorințele în realitate. Și cam asta e tot.

Parcurgându-i însă principiile, o idee a ieșit cu siguranță în evidență. Spusă pe scurt ideea ar suna cam așa:

Ai încredere că Universul îți dă în permanență exact ceea ce meriți și că Universul îți îndeplinește toate dorințele atât timp cât te dai din calea ta și permiți visurilor tale să devină realitate.

Chiar dacă această idee îmi era clară, am simțit cum felul de a scrie a lui Joe este deosebit de convingător. Și chiar dacă nu pare să aibă vreo legătură, să internalizezi cu adevărat paragraful anterior eu cred că poate face pe oricine să nu mai aibă frică de moarte.

Trăiește așadar cu încredere deplină că nimic nepotrivit nu are cum să ți se întâmple. Și asta pentru că Universul în infinita lui înțelepciune are grijă ca atât tu cât și oricare alt om de pe acest pământ să primească exact ceea ce merită.

Poți Verifica Oricând Principiul

Însă în timpul acestei verificări te invit să fii atent la faptul că tu ești creatorul propriei tale realități. Iar realitatea pe care o experimentezi este o reflexie fidelă a convingerilor tale.

Dacă atunci când încerci să validezi ideea pleci de la premisa că nu are cum să fie adevărată, atunci aceasta este concluzia la care vei ajunge experimentând. Și asta pentru că observatorul modifică realitatea. Fizica cuantică a descoperit deja asta acum ceva timp.

Așa că pentru a putea verifica faptul că nimic nu rămâne nerecompensat, este nevoie de deschidere și de capacitatea ta de a oferi lipsit de așteptări.

Eu am verificat pentru încă o dată principiul ieri. Nu l-am verificat fiindcă mă îndoiam că ar funcționa. L-am verificat pentru a mă distra.

Jucam un joc de societate cu niște prieteni. Iar în timul jocului sunt folosite niște cărți de joc.

Există un moment în care cineva se poate folosi de o carte pentru a cere unui alt jucător o favoare. Jucătorul căruia i se cere favoarea este obligat prin regulament să îi dea o carte din pachetul său celui care i-a cerut favoarea.

Ideea este că fiecare participant la joc are în mână la un moment dat cărți cu putere mai mare sau mai mică în cadrul jocului.

De obicei, când se cere o favoare, jucătorul obligat să îi dea o carte celuilalt, îi dă cartea cea mai puțin semnificativă din pachet.

Înțelegând acest aspect, am decis să mă distrez.

Așa că atunci când mi s-a cerut o favoare, am oferit o carte puternică. Și am făcut acest gest lipsit de așteptări.

Rezultatul?

Am câștigat într-un final jocul.

Poate o să zici că e o simplă întâmplare și că nu are nicio relevanță în viața reală.

Eu îți spun că este dreptul tău să crezi absolut orice vrei. În același timp îți repet însă ceea ce este poate cea mai importantă idee din tot articolul:

Universul îți dă în permanență exact ceea ce meriți și tot Universul îți îndeplinește toate dorințele atât timp cât te dai din calea ta și permiți visurilor tale să devină realitate.

***

Invitația mea de final de articol este deci aceea de a permite acestei idei să facă parte din viața ta. Trăiește având deplină încredere în Univers că primești ceea ce meriți și că ești iubit. Frica de moarte se va evapora de la sine.

-sursa-http://fiimplinit.ro/frica-de-moarte/#more-6166-

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Depresiile...

Depresiile sunt stari proaste.Ce facem daca suntem in depresii? Facem calm rapid in minte si ne axam pe ceva ce ne scoate din stare anxiosa ce o avem.Am avut stari proaste si eu,sigur nu depresii,de aceia pot sa va spun ca trebuie neaparat gasit ceva care sa te scoata din starea aceia urata.Mintea incepe sa faca sicane,adica apar gandurile negre,tot felul de idei proaste,iar starea se accentueaza daca nu se face urgent nimic.Sigur,nu vorbim de cei ce sunt bolnavi,acelora nu le poti lua mintea si sa faci ceva cu ea in sensul bun,dar cei ce sunt depresivi,dar constienti de starea lor,trebuie sa lucreze rapid cu ei.Categoric ca viata lor poate sa isi puna si ea amprenta,ca de regula trairile rele aduc omul la stadiul de depresiv.Cand totul merge prost,apare si depresia,care nu este aleva decat ca viata va cam invins,nu stiti sa mai faceti fata problemelor.Apare o stare de moleseala a mintii,intrati pe un plan urat ,unde totul este negru.Siti ce se intampla daca nu lucrati cu voi,s-ar putea sa va pierdeti mintea,asta insemnand nebunie.Nu vorbim de nebunie,nu ma pricep,acolo este terenul unui psihiatru.Nu inteleg eu bine nici mintea coerenta,dar mintea pierduta.Nu cred ca se poate face nimic in acea privinta,decat sa aduci bunastare celui bolnav.Bolnav este si acela ce nu mai reuseste sa isi faca ordine in minte de atata probleme,se poate sa isi imbolnaveasca si corpul,dar este o altfel de boala,boala incompetentei mentale,slabiciune in fata problemelor,si categoric ca se clacheaza.Va dati seama ca unii clacheaza in asa mod, ca se ajunge pana la sinucidere,acolo este iar un teren minat,acea minte a pierdut contactul cu realitatea.Iar nu vorbim de asa ceva,ca este tot nebunie dusa la extrem,incapacitatea de as mentine viata,pentru ca nu realizeaza acea fiinta ca totusi atenteaza la viata sa.Chiar nu este de glumit cu asemenea stari proaste,ele pot sa mearga pana la extrem,deci mare grija sa nu se ajunga la asemenea limite.
-sursa- http://familiacelesta1.blogspot.ro/-

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Disciplina Atenției...

Atenția este energie. Mai precis energia sacră a Creatorului. Și este în administrarea fiecăruia dintre noi. Suntem o Sursă a acestei energii. Atenția este un principiu creator fundamental. Oriunde îmi duc atenția, acel lucru începe să se transforme. Un proiect, o relație, o acțiune, un copil, o plantă, un câine…. Oriunde îmi duc energia sacră a Atenției, acel lucru crește, se transformă, se dezvoltă. Aceasta este marea Lege a Creației, și expresia profundă a ceea ce suntem în adâncurile noastre.
Unde este energia sacră a Atenției în cea mai mare parte din zilele vieților noastre? Investim această energie mai ales în gândire sterilă, uscată, repetitivă. O investim în critică față de noi înșine, în analiza nesfârșită a trecutului și în frica față de viitor, în opinii care nu au altă valoare decât că sunt ”ale mele”, în locurile comune, ”de bun simț”, ale conștiinței colective, de masă, în gândirea de turmă. Toată puterea Atenției, care ar putea să schimbe complet modul în care trăim, care ar putea să transforme complet calitatea experienței noastre de viață, o irosim în nimicuri. Viața trece pe lângă noi în vreme ce suntem ocupați cu prețioasele noastre judecăți. Relațiile noastre sucombă căci suntem absenți din ele, preferăm să ne uităm la televizor, împlinirea marilor noastre vise sunt amânate la nesfârșit, căci folosim realitatea înconjurătoare
ca pretext pentru a rămâne în expectative gânditoare, în calcule nesfârșite menite să controleze realitatea. Realitatea nu poate fi controlată de la nivelul minții. Ea poate fi doar creată de la nivelul adânc al Sursei, al Inimii.
Suntem pierduți în labirinturi de speculație, în evaluări, analize, critici ale detaliilor, rătăcim în dimensiunea orizontală a existenței, în falii temporale și mentale, suntem plecați chiar și din corpurile noastre, iar acestea suferă precum o casă părăsită, erodându-se în absența stăpânului. Suntem în defensivă sau în atac sau pregătindu-ne pentru ele. Întreaga noastră energie fundamentală este investită în ...iluzie.
Nu băgăm de seamă efervescența, strălucirea, splendoarea momentului, faptul că nici un spațiu nu este gol, totul strălucește de Prezența aflată pretutindeni, nu vedem cerul și nu simțim pământul, nu-i simțim pe ceilalți. Suntem deconectați de marea Sursă și irosim energia sursei din pieptul nostru, incapabili să ne asumăm statutul de Creatori ai propriei vieți și propriei experiențe de viață. Încercăm cu naivitate să schimbăm condițiile exterioare ale vieții noastre, fără să ne dăm seama că e nevoie să schimbăm cauzele lor lăuntrice. Ne ”căutăm pe noi înșine” în trecut și în cărți, în terapii și roluri care mai de care mai nobile, ne dedicăm muncii, ratelor la bancă, salvării lumii, politicii sau diferitelor cauze, folosim realitatea ca pe un pretext pentru a nu crea pe măsura propriei noastre măreții.
În cele din urmă se declanșează crize al căror punct final este un moment din capătul vieții când privim înapoi și ne întrebăm ce naiba am făcut în tot acest timp, unde am fost.
Nu mai este nevoie de crize. Putem schimba totul, acum. Marea schimbare începe cu Disciplina sacră a Atenției, energia pe care o investim în fiecare clipă, la fiecare respirație, în gândire, în emoție, o transformăm în energia  vitală pe care o turnăm în acțiunile și atitudinile noastre, în relațiile și proiectele noastre. Toate dimensiunile ființei noastre sunt modulări de diferite densități ale energiei sacre a Atenției. Este natura adâncă a ceea ce suntem și instrumentul miraculos prin care putem deveni stăpânii propriei noastre vieți, și creatori ai propriului destin. Nu suntem condamnați la suferință, nici la prizonieratul unei minți care ne ține captivi, nu suntem supuși emoțiilor noastre, ci dimpotrivă: noi suntem cei care le creează.
Această disciplină a Atenției conduce către Măiestria Interioară și către marea Creație Conștientă de Realitate. A investi Atenția în lucrurile pe care le dorim pentru noi înșine, în relațiile la care ținem cel mai mult, în realizarea viselor noastre, aceasta este arta de a trăi, de a realiza, de a face din a fi, este cheia autenticității și a bucuriei care vine din exprimarea liberă de sine.
Majoritatea oamenilor se cred prizonierii unei realități ca o mașinărie, care funcționează independent de ei înșiși. Atenția lor rătăcitoare, incapabilă de focalizare, creează impresia să Lumea funcționează independent de ființa lor. E un fals. Contextul vieții fiecăruia dintre noi este expresia perfectă a stării noastre interioare, este o oglindă care nu face altceva decât să reflecte realitatea noastră lăuntrică. Iar aceasta poate fi schimbată imediat prin felul în care investim energia sacră a ființei noastre.
Ființa umană este creatoare de realitate fie că este conștientă de acest lucru sau nu. Sursa lăuntrică este inepuizabilă astfel că alimentăm la nesfârșit realitatea cu situații care reflectă stările noastre lăuntrice. Disciplina interioară începe cu creația lăuntrică a stărilor, a perspectivelor, a atitudinilor. Disciplinarea Atenției și folosirea ei ca principiu creator, miraculos, nu este o noutate. Există o cunoaștere veche de când umanitatea pe această planetă care acum coboară din temple, în lume. Acum e posibil, pentru tine și pentru tine și pentru tine să te eliberezi. Cu o singură condiție: să recunoști statutul tău de unic creator, de responsabil al vieții tale. Și să practici disciplina Atenției. Este un alt nume pentru Prezență.
Fiecare moment al vieții noastre este un răspuns la întrebarea ”cine sunt eu?” Re-creăm ceea ce suntem la fiecare respirație și la fiecare bătaie de inimă. Nu e nevoie să mai rămânem în vechi identități ale neputinței, nu mai este nevoie să ne prefacem că nu există altă cale. Există. Noi o numim Calea Maestrului Interior. Este calea ființei umane iluminate, care-și descoperă adevărata natură, adevărata putere, adevărata măreție și frumusețe. Este calea către o viață în care ne împlinim visele, în care sănătatea, banii, relațiile devin fluide, pe măsura recunoașterii capacității noastre de a crea. O viață în care bucuria nu depinde de nimic exterior, ci de ceea ce suntem înlăuntru.
”Cu ce să începem?” m-a întrebat astă vară, în mijlocul unui workshop de Arta Respirației Conștiente, cineva din cerc. Am răspuns fără ezitare: cu disciplina minții și a corpului. Disciplina gândirii generează rapid capacitatea de a administra orice emoție, iar disciplina corpului fizic reface rapid fluxurile energiilor vitale pe care le turnăm în oricare din acțiunile noastre.
Disciplina minții începe cu antrenarea capacității de a asculta. A asculta oprește rătăcirea compulsivă a minții. Este modul ”recepție” de funcționare al minții. Are legătură cu capacitatea de a simți, a percepe. Cu a fi conștient.
Disciplina corpului începe cu a ieși din confort, cu a face lucrurile pe care amânăm la nesfârșit să le facem. ”De mâine mă apuc să alerg dimineața.” Nu mai spune nimic. Just do it!
Sunt primii pași către recuperarea capacității de a folosi creator energia sacră a Atenției. Toate gesturile noastre, fie ele mentale, emoționale, energetice sau fizice sunt modulări ale Atenției care izvorăște din Sursă. Sunt creații. Până acum ai creat inconștient. A venit momentul schimbării. Creează viața pe care ți-o dorești. Aceasta este Maestrul.
-sursa-
Horia Francisc Țurcanu

 

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

Extinderea perceptiilor: de la fizic – la multisenzorial...

Acest studiu este o adaptare a articolului preluat în linii mari de pe Blogul unui om cuminte: SALT ÎN CONŞTIENŢĂ (1): De la conştienţa fizică la conştienţa extinsă, şi cuprinde adaptări ale celor scrise pe blog la studiile detaliate din acest capitol (Trăiri sferice). Întrucât temele legate de conştienţă şi conştiinţă – din discuţii cu cititori rezultând interesul pentru acest subiect – sunt răspândite şi pe site, şi pe blog, cred că este mai bine să stabilesc o locaţie aici, pe site şi să continuăm discuţiile astfel. Acesta este într-adevăr un subiect deosebit de important pentru viaţa noastră pământeană şi, în continuare, pentru viaţa noastră eternă, aşa cum vom vedea. Este necesară preluarea şi adaptarea articolului, nu numai pentru continuitatea în informare a cititorilor blogului, ci şi pentru deplasarea, chiar de la început, a accentului pe diferenţa între salturi şi schimbări, care va fi dezvoltată în articolele viitoare. De aceea recomand citirea acestui articol şi de către cei care l-au urmărit pe blog în varianta originală, cu atenţie asupra orientărilor noi. 

Literatura de specialitate dezbate deseori subiectul salturilor în conştienţă (numite deseori: salturi în conştiinţă, întrucât delimitarea între noţiunile de conştienţă şi conştiinţă este relativ nou intrată în această plajă tematică). Şi eu am preluat până de curând ideea salturilor până când, la un studiu mai atent – îndrumată de către ajutătorii mei astrali – am aprofundat şi am înţeles diferenţa dintre adaptările noastre la schimbările de mediu (natural şi social) şi adevăratele salturi în evoluţia noastră. De multe ori nu percepem schimbările profunde de mediu şi nici adaptarea noastră la ele, pentru că avem atât de multă experienţă în acest domeniu încât ele curg de la sine, chiar dacă percepem noutatea şi greutatea de a le suporta. Avem experienţă în a ne adapta, dar nu avem multă experienţă în a ne opri, a le analiza, a înţelege curgerile lor şi a trasa liniile generale ale trăirilor noastre în astfel de situaţii. Dar oricum învăţăm şi ne orientăm de multe ori intuitiv, mai ales atunci când aflăm informaţii în domeniile de interes.

Desigur că fiecare dintre noi poate numi orice în fel şi chip, însă ar fi bine să ţinem seama de liniile fine ale unor demarcaţii care, la un anumit moment dat al conştientizărilor noastre, capătă contur şi se transformă în bariere clare în calea confuziilor. Mai devreme sau mai târziu totul devine o temă de conştiinţă!...

Şi pentru că a venit vorba, câteva repere s-ar dovedi utile.

Aşadar, discutăm despre conştiinţă ca înţelegere a alegerilor noastre între variante progresive de calitate, moralitate, ajutor oferit şi primit, etc. Şi discutăm despre conştienţă ca percepere şi înţelegere a diferitelor valenţe ale simţirii mediului înconjurător, prin concentrarea propriei atenţii asupra unor aspecte ale realităţii exterioare şi interioare deopotrivă, proprii sau ale altor semeni, cu referire la evenimente, simţiri şi cunoaşteri proprii şi ale altor întrupaţi. Vom vedea că nimic nu este atât de simplu cum ne-am obişnuit să credem.

În aceste studii discutăm mai puţin despre sensul medical – starea de conştienţă/inconştienţă a unui bolnav: care poate fi sau nu conştient de starea sa prin simţurile sale predominante – ale corpului său fizic, conştient de starea sa de trezie fizică, conştient, şi reacţionând parţial sau total la stimulii exteriori sau interiori. Dar va trebui să discutăm cândva şi despre starea de conştienţă în timpul fenomenului de comă (naturală sau indusă medical), căci lucrurile nu sunt de loc simple, aşa cum cred mulţi dintre noi azi. Să punem însă accent acum pe conştienţa definită mai sus, proprie omului conştient de experienţa sa de viaţă; dar să nu uităm şi faptul că omul, aşa cum ştim acum, cuprinde în ADN-ul său toate secvenţele ADN-ului celorlalte vieţuitoare (biblic: omul a fost făcut “stăpân” peste toate celelalte vieţuitoare ale Pământului). Aşadar, el poate simţi, conştientiza, absolut tot ceea ce simte fiecare vieţuitoare planetară, în condiţiile pe care le trăiesc toate la un loc şi fiecare în parte, împărţind cu noi aceeaşi planetă. 

Starea de conştienţă presupune de regulă, în cunoaşterea noastră generală, o stare specifică corpului fizic, dar deja din ce în ce mai mulţi oameni conştientizează starea de trăire majoritară prin corpul fizic, dar şi alte feluri de trăire: şi prin corpul astral, şi prin corpul mental, şi nu numai – chiar dacă de cele mai multe ori nu se conştientizează felul câmpului, felul simţirilor. Ajungem astfel treptat la o regulă acceptată a tuturor variantelor de conştienţă: 

– restrânsă, la trăiri prin corp fizic; le cunoaştem foarte bine, chiar dacă mulţi dintre noi credem că trăirile “pe pilot automat” ar fi învechite... Recomand celor care spun aşa să privească asemenea proprii manifestări şi să vadă cât de minunat, abil, flexibil poate să facă omul multe dintre acţiunile sale, pentru care i-au trebuit valuri de eternităţi, de întrupări de o complexitate extraordinară pentru a ajunge într-un asemenea punct. Şi mai ales modul în care, atât de rapid, poate să se concentreze momentan la acţiuni pe care azi le numim banale: să prepare o mâncare, să meargă pe bicicletă sau pe patine, să scrie sau să înoate... Ca să nu mai discutăm de felul în care trăim mai multe percepţii şi acţiuni în acelaşi timp, dintre care numai la una ne concentrăm atenţia în timp ce celelalte... curg!... Avem aşadar nevoie şi de acţiunile automate, şi de cele care cer atenţie concentrată, şi de momentele în care singuri (cei care ştiu, desigur) ne urmărim conştient şi fluid acţiunile, realizându-le fără urmă de automatism;

– extinsă: cuprinzând conştientizările simultane ale altor câmpuri, prin alte simţuri, până la simţiri simultane sau separate ale tuturor câmpurilor. 

Pornind astfel de la recunoaşterea distinctă a câmpurilor universice, vom delimita astfel:

1. Starea de conştienţă fizică: primind şi conştientizând realitatea câmpului fizic – a mediului fizic cu aceeaşi vibraţie cu corpul noastru fizic, prin senzorii corpului fizic.

2. Starea de conştienţă astrală: cu referire la realitatea percepută simultan sau separat a câmpurilor fizic, vital (sau dublu-eteric) şi astral – prin senzorii corpului fizic şi astral (corpul vital neavând senzori de percepţie).

3. Starea de conştienţă mentală: cu referire la realitatea percepută simultan prin senzorii câmpurilor fizic, astral şi mental, în câmpurile fizic, vital, astral şi mental. Este necesar de precizat: corpul mental este de aceeaşi natură cu corpul astral, iar în deplasările corpului astral (deplasări pe care le numim călătorii astrale: pentru autostabilizare vibraţională   şi pentru cercetare avansată proprie), conştientizăm realitatea înconjurătoare şi prin senzorii corpului mental, şi prin senzorii corpului astral – păstrând conştienţa percepţiei din corpul fizic. Dar cei care au realizat călătorii astrale conştiente au remarcat faptul că uneori avem imagini foarte clare, luminoase, detaliate, alteori imaginile sunt înceţoşate, în nuanţe terne, chiar dacă se păstrează mare parte din luminozitatea iniţială. Diferenţa este bine percepută în călătorie astrală la mare distanţă prin galaxie, căci senzorii corpului mental au o rază de acţiune mai scurtă decât senzorii corpului astral – dar au o putere de pătrundere mai mare decât cei ai corpului astral, având o vibraţie superioară. De aceea percepţiile celor care obişnuiesc să efectueze în această viaţă călătorii astrale conştiente pentru cercetarea galaxiei vor fi percepute cu grade mai mari sau mai mici de înceţoşare şi de estomparea culorilor desfăşurării proceselor. Atunci când percepem desfăşurările foarte clar, foarte luminos şi precis conturate în culori vii, şi cu mult mai multe nuanţe decât cele cunoscute din câmpul fizic perceput curent, înseamnă că ori cercetăm elemente de compunere locală stelară şi planetară, deci apropiate, ori ne cercetăm propriile amintiri din călătorii efective, realizate de-a lungul acestui ciclu de vieţi, care se împletesc cu alte informaţii din cunoaşterea generală precisă dinaintea ajungerii în această galaxie.

4. Starea de conştienţă cauzală: este ultima stare de conştienţă care apare în această perioadă oamenilor deja obişnuiţi, consolidaţi în stările de conştienţă anterior prezentate, consolidare care poate ajunge la înţelegeri avansate ale fenomenelor care apar în câmpurile descrise anterior. Este o stare care apare rar, repede-trecător, care se bazează pe percepţii rare prin corpurile spirituale: spiritual (budhic) şi dumnezeiesc (atmic) pentru majoritatea spiritelor sau enesic sau supraenesic pentru ajutătorii planetari. Asemenea percepţii de vibraţie extrem de înaltă au loc doar dacă sunt în destinul personal şi numai în momente optim alese de entităţile astrale ajutătoare personale, doar cu ajutorul lor căci deocamdată doar ele pot întotdeauna prelua şi procesa informaţii din câmpuri superioare celui cauzal. Ele pot ajuta cercetătorului uman să-şi completeze cunoaşterile sale din câmpurile cu frecvenţe de vibraţie mai joase, ajutându-l să perceapă lumea complexă a vibraţiilor şi impactul lor asupra vieţuitoarelor şi asupra lui însuşi. Aşadar, pentru a percepe câmpul cauzal în stare conştientă, este necesar ca cercetătorul, observatorul să fi avut deja experienţa percepţiei, măcar fugitive, a unui câmp superior (spiritual (sau budhic), dumnezeiesc (sau atmic), enesic şi supraenesic), în funcţie de evoluţia sa personală. Lumea percepută la nivelele inferioare ca vibraţie este o lume a formelor – lumea percepută la nivel cauzal nu mai are forme propriu zise până când “ochiul interior” al cercetătorului se obişnuieşte cu acest câmp şi începe să distingă ceva asemănător unor forme, iar corpul fizic (respectiv creierul uman) începe să proceseze şi să arate informaţii din câmpul cauzal: ele sunt extrem de complexe şi în cea mai mare parte necunoscute de oameni în această perioadă planetară cu vibraţiile cele mai joase. Dar experienţa noastră este în formare şi curând vom putea descifra cu toţii asemenea elemente: nu numai luminiscenţa corpurilor cauzale (mai frecventă azi), ci şi structurile lor, şi informaţiile pe care le pot oferi din vieţile anterioare şi din sarcinile noastre la nivel cauzal.

Este însă interesant de urmărit transformările corporalităţii raselor speciei umane: şi simplu – aşa cum se prezintă ele în câmpurile continentale, dar mai ales felul în care se prezintă ele în dezvoltările de la formele pe care le au în vibraţii joase, comparativ cu formele la care ajung în corporalitatea viitorului. Sunt faze de creştere treptată a volumului şi structurilor interioare, şi mulţi oameni deja au asemenea transformări ajunse la final, aşa cum se pot vedea deja actualmente în câmpuri. Vom discuta în viitor pe larg despre acest aspect. 

De asemenea, un alt element deosebit de important este legat de modul în care în corpul şi în câmpul cauzal – dar şi în celelalte câmpuri, se pot percepe orice fel de evenimente privind evoluţiile celorlalte vieţuitoare de pe planetă. Pământul este populat azi cu vieţuitoare care au corpuri cu secvenţe ADN celular cuprinse în ADN-ul speciei umane – şi la nivelul corpului fizic, dar şi la toate celelalte nivele ale întreg sistemului corporal. Putem cerceta absolut toate vieţuitoarele Pământului, la nivelul tuturor corpurilor lor, pentru fiecare specie în parte: toate sunt integrate în secvenţele ADN-ului uman. Nu degeaba adevărurile biblice spun că Dumnezeu a făcut omul stăpânul tuturor vieţuitoarelor Pământului – iar acest adevăr ar trebui privit doar prin prisma aceasta, nicidecum sub forma faptului că omul le este stăpân pentru a le consuma, pentru a le chinui prin muncă silnică sau a le provoca extincţia prin efectele acţiunilor lui. Inconştienţa cu care privim azi planeta noastră şi biosistemul ei va fi deveni – în starea de conştienţă totală ulterior terminării destinului fizic uman – o lecţie emoţională complexă pentru fiecare spirit care a privit viaţa într-un asemenea mod superficial.

Privind în acest fel învăţăturile pe care le primim despre viaţa planetară, privim lucrurile prin prisma perspectivei viitorului evoluţiei noastre. Nu numai prin prisma formării (pentru unii) sau consolidării (pentru alţii) a respectului pentru viaţa sub orice formă, ci şi prin prisma faptului că acesta va fi felul de a percepe realitatea înconjurătoare şi de a folosi asemenea percepţii pentru derularea sarcinilor de destin uman pe Pământ, în continuare: un ajutor uman de mare anvergură pentru regenerarea planetei. Începem să conştientizăm azi treptat o mulţime de lucruri privind protecţia mediului, iar o asemenea conştientizare se va dezvolta rapid în perioada următoare: pentru că este doar o decopertare a unor înţelegeri, şi aplicaţii ale înţelegerilor străvechi, din vremurile când absolut toţi oamenii puneau pe primul plan planeta şi viaţa dezvoltată de ea. Aşadar cele pe care le trăim nu sunt simple dezvoltări corporale, ci structuri corporale care permit, şi impulsionează permanent folosirea forţelor noastre spirituale totale, incomparabil mai mari decât cele pe care le putem folosi acum. Astfel de forţe spirituale complex dezvoltate nu au avut condiţii de manifestare o perioadă de timp – de la ultima glaciaţiune în prezent, ceea ce este o perioadă scurtă comparativ cu vieţile foarte lungi ale întrupărilor pământene în majoritatea lor. Pentru această perioadă, când vibraţia cosmică şi planetară este foarte joasă, omul a renunţat, deplin conştient (este foarte important acest lucru, pentru a înţelege conştienţa, şi conştiinţa umană înalt-spirituală), la majoritatea puterilor sale superioare – pentru că astfel de forţe consumă în activităţile lor volume importante de fluxuri energo-materiale, consum care ar fi condus către un dublu efect vital negativ:

– pentru planetă şi pentru biosistemul ei însoţitor: un consum uriaş de fluxuri pentru ca sarcinile corente ale spiritelor umane să se deruleze pentru toate aspectele necesare evoluţiilor lor, în special în condiţii de aglomeraţie planetară. Dacă acest consum nu ar fi fost moderat prin restrângerea funcţiunilor corpurilor noastre, consumul pentru întreţinerea lor în sarcinile noastre ar fi secătuit vitalitatea planetei, în condiţiile în care aceste fluxuri pierduseră deja mult din vibraţia lor după ultima glaciaţiune. În asemenea condiţii planeta nu ar mai fi putut să întreţină vitalitatea biosistemului său, inclusiv a oamenilor;

– consumul de fluxuri cu o vibraţie ajunsă la cele mai joase nivele (aşa cum au fost ele în toată perioada de la ultima glaciaţiune până în prezent), ar fi condus la consolidarea unor manifestări de joasă vibraţie – iar spiritele umane nu au venit pe Pământ pentru aşa ceva. Vieţile s-au planificat a fi scurte, dar foarte dense (pentru că spiritele umane au puterea să se confrunte cu aşa ceva), iar corporalitatea s-a restrâns la minimul necesar pentru realizarea sarcinilor de tip fizic. În caz contrar, amândouă aceste aspecte ar fi condus la extincţia întregii vieţi planetare şi nu în ultimul rând, la extinţia rapidă a omenirii. 

Restrângerea corporalităţii a fost bună şi pentru concentrarea atenţiei către activităţile fizice, către biosistemul care oricum se manifesta fizic şi până în acel moment, către întreaga fenomenologie a planetei, a părţii sale fizice. Restrângerea timpului unui destin, unei vieţi a fost bună în primul rând pentru greutatea de a suporta mult timp şi vibraţiile joase, şi necunoaşterea între ele a grupurilor de spirite venite la întrupare pe Pământ: dar necesară pentru universalizarea noastră, a tuturor. Este una din multele faze ale universalizării noastre, din parcurgerea cărora nu avem decât de învăţat să trăim cu toţii în pace, în linişte: în orice condiţii, şi optime, şi obositoare. Toate ne întăresc şi ne pregătesc pentru alte evoluţii, în continuare.

Iată doar câteva aspecte legate de necesitatea unui accent pe vieţi cu manifestare predominant fizică, doar cu aspecte astrale mentale şi cauzale slab conştientizate, trăind vieţi scurte sub impulsurile voinţei oamenilor: atât cât îşi pot ei aminti din învăţăturile anterioare şi atât cât, şi cum pot folosi din resursele planetare. 

Însă lipsa de experienţă şi dorinţa de a se ridica la nivelul intuiţiilor de manifestare pe toate planurile fizice, într-un timp scurt şi în spaţii limitate, a condus la pierderea concentrării atenţiei la viaţa planetară în ansamblul ei şi trecerea atenţiei pe supravieţuire cu orice preţ. S-au dezvoltat acţiunile umane doar în domeniul folosirii planetei, naturii ei, nicidecum al protejării ei, fără ca omul să-i înţeleagă necesităţile şi fără s-o iubească ca pe sine însuşi. Apoi nu s-a mai iubit nici pe sine însuşi... Nici demnitatea, nici onoarea. Adică nici omenia. Au rămas doar seminţele răspândite prin lume, aşteptând să se creeze condiţii pentru germinare. 

Şi iată că acele condiţii vin, în valuri, începem să le cunoaştem, să le recunoaştem în sufletele noastre, căci ele au fost cândva tot ceea ce putea fi mai frumos pentru sufletul uman: atât de frumos încât acum nu ne mai vine să credem că le-am avut vreodată. 

Conştientizarea rădăcinilor necesităţilor noastre ne va ajuta în continuare să facem acele salturi în conştienţă de la care am pornit discuţia. 

De asemenea conştientizarea lipsei percepţiilor la întreaga lor complexitate enumerată mai sus (şi încă mai avem de discutat în continuare) va conduce treptat cerinţa de învăţături din ce în ce mai înalte, mai diversificate şi mai avansate privind desfăşurările manifestărilor creative şi de relaţii interumane. Omul nu va mai minimiza importanţa vieţii planetare, ci volumul creaţiei materiale, dar punând accent pe calitatea execuţiei (a muncii umane) şi pe calitatea obiectivelor. Supraproducţia de azi, care devitalizează planeta şi îi omoară vieţuitoarele, va fi o amintire tristă care va conduce orice spirit la o îngrijire, la o atenţie deosebită a calităţii oricărei manifestări umane, atenţie acordată întotdeauna în asemenea condiţii necesităţilor imediate, şi nicidecum plăcerii debordante. 

Toate trăirile noastre sunt necesare vieţii pământene, din ce în ce mai complexă pe măsura trecerii timpului, aşa cum vedem clar acum; dar ele sunt în acelaşi timp şi experienţe spirituale bogate pe drumul etern al permanentei noastre universalizări.
-sursa-http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articol/944/03.-extinderea-perceptiilor-de-la-fizic-la-multisenzorial.html-

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.