Fără niciun dubiu, tmpul este unul dintre cele mai mari mistere ale universului, iar nenumărați gânditori, filosofi, oameni de știință și oameni simpli s-au întrebat despre existența timpului și ceea ce este, de foarte mult timp.
De aceea, există multe ”definiții” ale timpului, pentru că au fost nenumărați cei care au încercat să îl definească.
De exemplu, se spune că ”timpul” este
- progesiunea continuă, indefinită a existenței și a evenimentelor în trecut, prezent și viitor, care – după cum știm – există toate deodată;
- o dimensiune în care evenimentele pot fi ordonate de la trecut prin prezent către viitor și de asemenea măsura duratei evenimentelor, dar și intervalele dintre ele;
- o cantitate continuă, măsurabilă în care au loc evenimente ce se întâmplă într-o secvență ce pornește de la trecut prin prezent către viitor și multe alte definiții.
Din păcate, nu există o singură definiție adoptată de toată lumea; pur și simplu nu se poate defini exact ce este timpul. Deseori există neînțelegeri legate de faptul că timpul este un continuum, care urmează schema trecut-prezent-viitor și asupra faptului că evenimentele au loc ireversibil, iar acestea nu pot fi evitate.
Asta înseamnă că suntem de acord că timpul există, iar existența tmpului pare să fie ceva absolut normal și real, pentru că trăim în fiecare zi, funcționăm conform rutinelor, precum școala, munca, somnul etc. și totul este pus în cadre temporale pentru a ne face viața mai ușoară și mai disciplinată.
Mulți fizicieni, totuși, spun că timpul în sine nu există deloc.
Acesta este o iluzie creată în mintea umană și existența sa nu poate fi codată decât în mințile noastre. Pentru noi, timpul ”fuge” și spunem desori: ”fuge timpul… trebuie să plec…”, însă din perspectiva fizicii, timpul nu curge sau trece, el doar – simplu – este.
Mai mult decât atât, timpul nu funcționează ca o secvență de evenimente ce au avut loc, se întâmplă acum sau se vor întâmpla în viitor. Toate aceste evenimente sunt parte a spațiu-timpului cvadridimensional – există toate deodată.
Însă unele deja s-au întâmplat, unele se întâmplă iar altele – cel puțin deocadată – rămân sub forma unui mare mister pentru noi. Noi oamenii facem diferența dintre trecut, prezent și viitor, însă după cum spunea marele ALbert Einstein:
“Diferența dintre trecut, prezent și viitor este doar o iluzie încăpățânat de persistentă”.
Deja din secolul 16, Angelus Silesius (1624 – 1677), un preot și fizician german, catolic, cunoscut mistic și poet religios, spunea:
“Timpul este creația noastră, ceasul său ne ticăie în cap.
În momentul în care îți oprești gândurile, timpul se oprește și el…”
Cu câteva decenii în urmă, un fizician teoretician american, John Archibald Wheeler (1911 – 2008), împreună cu colegii săi, au introdus noțiunea de gaură neagră și au dezvoltat o ecuație cunoscută ca ”ecuația Wheeler-DeWitt”, care arăta că timpul practic nu există.
Ecuația rămâne încă extrem de controversată de mult timp, pentru că oamenii de știință nu pot acceta că timpul nu există la nivelul materiei.
În cartea sa “About Time: Einstein’s Unfinished Revolution” (”Despre timp: Revoluția neterminată a lui Einstein”), Paul Davies scria că ”cu multe secole în urmă, Sf. Augustine de Hippo, unul dintre cei mai mari gânditori în legătură cu natura timpului, a oferit un răspuns, poate enigmatic, la această întrebare: ”Dacă mă întreabă cineva, știu; însă dacă vreo persoane vrea să îi explic, nu pot…”
În ceea ce îl privește pe Dumnezeu și timpul, Augustine și alți gânditori creștini timpurii, îl așează pe Dumnezeu în zona eternității, ”suprem deasupra timpului pentru că este un prezent de nesfârșit”. În existența sa, timpul nu trece; mai degrabă Dumnezeu percepe tot timpul deodată…”
De aceea, Dumnezeul creștinismului clasic nu există doar în afara timpului, dar știe și viitorul la fel de bine ca trecutul sau prezentul…”
Există multe dileme legate de timp și cel mai probabil timpul va rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale umanității, cel puțin încă pentru mult timp, așa cum a spus și Profesor Wheeler:
“Dintre toate obstacolele penetrării profunde a existenței, niciunul nu pare să fie mai dezrmant decât timpul. Să explicăm timpul? Nu putem fără să explicăm existența. Să explicăm existența? Nu fără să explicăm timpul. Pentru a dezvălui conexiunea ascunsă și profundă dintre timp și existență, ca să închidem acest cvartet de tip întrebare, avem nevoie de viitor. (Din “Hermann Weyl and the Unity of Knowledge” – ”Hermann Weyl și unitatea cunoașterii”)
sursa: http://www.messagetoeagle.com/existence-time-one-greatest-mysteries-universe/
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu