În cele ce urmează ne vom ocupa – în limitele datelor experimentale disponibile – de o enigmatică şi totodată controversată manifestare a materiei, ca suport al remanenţei energiilor patogene. Ideea investigării fenomenului remanenţei energiilor subtile în structura aşa-zisei materii inerte, mi-a fost sugerată de aspectul îndoielnic al unor ustensile de bărbierit rămase în urma decesului unui fost pilot de aviaţie, în urma unei suferinţe îndelungate. Soţia defunctului – o cunoscută specialistă în arhitectură arhaică – mă rugase să primesc în dar acele obiecte şi să le folosesc, pentru că aşa cerea datina străbună. Care datină...
Dar să nu intru în păcat. Fireşte că, fiind bucovinean iar datina din satul meu natal prevedea să nu îmbraci veşminte şi să nu te bărbiereşti cu scule ce aparţinuseră unor persoane decedate pentru că sunt purtătoare de energii malefice, cum am dat colţul străzii m-am şi descotorosit de acele obiecte.
Pornind de la obiceiuri populare statornicite în vremi demult apuse, când încă nu se inventase microscopul pentru a se vedea ce vietăţi patogene mişună pe relicve de acest gen, am demarat „săpături” prin tot soiul de lucrări apărute pe această temă pentru a căuta informaţii lămuritoare asupra bănuitelor energii malefice, generate de obiecte ce au aparţinut unor persoane decedate în urma unor boli incurabile sau a unor accidente năprasnice. Fie din cauza unor tabuuri impuse de dogme religioase, fie din alte motive, în literatura de specialitate nu am găsit mare lucru despre acest misterios fenomen. Am dat totuşi de mituri, credinţe şi obiceiuri despre întâmplări asemănătoare la comunităţi umane răspândite pe largi arii geografice.
Prin urmare, era posibil să fie ceva adevărat în treaba asta. Pentru a mă edifica pe deplin cum stăteau lucrurile, am apucat calea investigaţiilor experimentale, deşi – mărturisesc – nu simţeam nici o atracţie faţă de cercetarea laturii morbide a existenţei umane. Iată, în rezumat, la ce concluzii am ajuns. În timpul localizării extrasenzoriale a focarelor geopatogene, se întâlnesc uneori situaţii în care radiaţiile telurice nocive sunt însoţite de energii necunoscute, detectabile cu precădere în spaţii limitate în care unele persoane s-au stins din viaţă, după îndelungate suferinţe. Din practica curentă, reiese că asemenea manifestări energetice se menţin ani îndelungaţi în mediul înconjurător. Statistic vorbind, s-a constatat că în peste 90% dintre cazurile cercetate erau energii remanente de provenienţă necunoscută, altele decât cele telurice şi electromagnetice produse de aparatura electrocasnică şi electronică din locuinţe. De pildă, în timp ce scanam extrasenzorial un dormitor pentru localizarea unui posibil focar geopatogen (proprietara apartamentului reclama unele probleme de sănătate, ce nu au fost pe deplin lămurite în urma analizelor clinice uzuale), am detectat într-o porţiune a patului conjugal remanenţa unei energii patogene, asemănătoare celor rămase în urma deceselor precedate de suferinţe grele. Persoana menţionată a confirmat observaţiile făcute, precizând totodată că în acel loc s-a stins din viaţă soţul dumneaei, bolnav de cancer pulmonar.
Întrucât aceste energii patogene din locuinţe pot fi detectate extrasenzorial, problema devine serioasă şi se cere tratată ca atare.
Din cazuistica învestigaţiilor, am ajuns la concluzia că există locuinţe generatoare de energii malefice, care îşi pun amprenta negativă asupra sănătăţii, asupra activităţii profesionale şi sociale ale locatarilor. Asemenea cazuri sunt frecvente şi cred eu ar trebui abordate cu atenţia cuvenită prin iniţierea unor cercetări interdisciplinare adecvate, menite să clarifice în mod tranşant acestă situaţie.
Uşor de spus, mai greu de făcut dar nu imposibil de realizat. Soluţia elucidării fenomenelor aparent inabordabile aparţine celebrului astronom şi astrobiolog american, Carl Sagan. Potrivit părerii sale, pentru cercetarea unor fenomene neobişnuite trebuiesc metode de investigare neobişnuite.
A urmat un lung şir de experimente, care s-a încheiat cu rezultate ce atestă posibilitatea remanenţei unor energii subtile în structura materiei „inerte”.
De pildă, la începutul lunii septembrie 1989, într-o zonă de litoral a Mării Negre, am efectuat un set de teste având ca obiect remanenţa unor energii atipice în granule de nisip, în diverse condiţii de temperatură, umiditate a aerului şi presiune atmosferică. Am remarcat cu acel prilej că, până şi un fir de aţă pus pentru câteva zeci de secunde pe o suprafaţă materială plană, lasă în urma sa o amprentă energetică ce poate fi pusă în evidenţă prin mijloacele detecţiei extrasenzoriale. Fenomenul evidenţiază reacţia organismului viu, la interacţiuni energetice cu un înalt grad de subtilitate din mediul înconjurător. Concluzia care se desprinde din investigaţii atestă ideea că şi solul pe care este construită locuinţa, poate prelua energii patogene rezultate din diverse activităţi umane.
Prin urmare, nu cred că ar fi cazul să ne punem de-a curmeziş în calea credinţei ancestrale, ce ne avertizează că veşmintele şi alte obiecte de uz personal ce aparţinuseră unor decedaţi ar putea fi generatoare de energii patogene, care pot pune în pericol sănătatea celor care vin în contact temporar sau permanent cu acele relicve.
În consecinţă, remanenţa unor energii subtile negative în structuri materiale din spaţii locative este un fenomen real şi ar putea fi inclus în categoria focarelor patogene. Paza bună trece primejdia rea, pentru că potrivit unor conluzii recente la care au ajuns savanţii, particule fizice pe care le are în evidenţă ştiinţa actuală reprezintă doar 1% din totalul particulelor existente în univers. Ca atare, organismele vii se pot afla sub incidenţa simultană a unor radiaţii necunoscute, cu efecte destructurante din punct de vedere organic şi psihic.
În final, pentru a încheia într-o notă mai optimistă acest neguros subiect, relatez o întâmplare interesantă legată întrucâtva de experimentele pe care le-am efectuat în toamna anului 1989, pe litoralul Mării Negre.
Printre inevitabili „spectatori” la experimente s-a aflat la un moment dat şi un grup de turişti vorbitori de limba rusă, foarte disciplinati, format din bărbaţi şi femei cu priviri dârze şi braţe viguroase. Probabil că acele femei atletice frământau cu muchiile palmelor aluatul pentru colţunaşi, altfel nu se explicau bătăturile proeminente cu asperităţi de şmirghel pe care le aveau. Curând s-a aflat însă că erau paranormali get-beget. Când se credeau neobservaţi, turiştii ruşi dădeau cu spray negru pe ziduri, întocmind îndemnuri mobilizatoare cu textul „Trăiască FSN” –cu trei luni înainte să ia naştere FSN-ul revoluţionarilor din decembrie '89!
Cred că, văzând atâta perspicacitate premoniţională, până şi Nostradamus s-ar fi înverzit de invidie.
-sursa-http://jurnalparanormal.ro/-publicat de Vasile Rudan -
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu