Totalul afișărilor de pagină

30 nov. 2016

Alternativa la proiecţie...


1.Orice scindare a minţii trebuie să implice o respingere a unei părţi din ea, şi asta e credinţa în separare. Întregimea lui Dumnezeu, care este pacea Sa, nu poate fi apreciată decât de o minte întreagă care recunoaşte Întregimea creaţiei lui Dumnezeu. Prin această recunoaştere, ea îşi cunoaşte Creatorul. Excluderea şi separarea sunt sinonime, la fel ca separarea şi disocierea. Am spus mai înainte că separarea a fost şi este o disociere şi că, odată ce are loc, proiecţia devine principala ei apărare, sau procedeul prin care îşi asigură continuitatea. Motivul însă poate să nu fie atât de evident pe cât crezi.
2.
Ce proiectezi, renegi, şi nu crezi, aşadar, că îţi aparţine. Tu te excluzi prin chiar judecata că eşti diferit de cel asupra căruia proiectezi. De vreme ce ai judecat şi ai respins ce ai proiectat, continui să îl ataci pentru că îl ţii în continuare separat. Făcând-o inconştient, încerci să nu conştientizezi că te-ai atacat pe tine însuţi, şi îţi închipui astfel că ţi-ai luat toate măsurile de precauţie.
3.
Proiecţia însă te va răni întotdeauna. Ea îţi întăreşte credinţa în mintea ta scindată, singurul ei scop fiind acela de-a perpetua separarea. E exclusiv un procedeu de-al eului de-a te face să te simţi diferit de fraţii tăi şi separaţi de aceştia. Eul îl justifică motivând că te face să pari „mai bun" decât ei, făcându-ţi astfel şi mai obscură egalitatea cu aceştia. Proiecţia şi atacul sunt corelate în mod inevitabil, proiecţia fiind întotdeauna un mijloc de-a justifica atacul. Mânia fără proiecţie e imposibilă. Eul foloseşte proiecţia doar ca să îţi distrugă percepţia ta şi a fraţilor tăi. Procesul începe cu excluderea unui lucru ce există în tine, dar pe care nu îl vrei, şi duce direct la excluderea ta din mijlocul fraţilor tăi.
4.
Am învăţat însă că există o alternativă la proiecţie. Fiecare aptitudine a eului are o întrebuinţare mai bună, căci aptitudinile lui sunt dirijate de minte, care are o Voce mai bună. Spiritul Sfânt extinde, iar eul proiectează. Aşa cum obiectivele lor sunt opuse, tot aşa este şi rezultatul.
5.
Spiritul Sfânt începe cu perceperea ta ca lucru perfect. Ştiind că această perfecţiune e împărtăşită, El o recunoaşte în alţii, întărind-o astfel şi în tine, şi în ei. În loc de mânie, asta trezeşte iubire de ambele părţi, pentru că stabileşte includere. Percepând egalitate, Spiritul Sfânt percepe nevoi egale. Automat, asta invită Ispăşirea, căci Ispăşirea e singura nevoie universală din lumea aceasta. Singurul mod de-a-ţi afla fericirea în lume e acela de-a te percepe astfel. Căci aşa adevereşti că nu eşti în lumea aceasta, pentru că lumea e un loc nefericit.
6.
Oare cum îţi poţi afla bucuria într-un loc lipsit de bucurie altfel decât realizând că nu eşti în locul respectiv? Nu poţi fi unde nu te-a pus Dumnezeu, iar Dumnezeu te-a creat parte din El. Iată atât unde eşti, cât şi ce eşti. E ceva complet inalterabil. E includere totală. Nu îl poţi schimba acum şi niciodată. Căci e în vecii vecilor adevărat. Nu e o convingere, ci un Fapt. Ce a creat Dumnezeu e ca El de adevărat. Adevărul său stă numai în desăvârşita sa includere în Singurul desăvârşit. A nega asta înseamnă a te nega pe tine şi pe El, din moment ce este imposibil să accepţi una fără alta.
7.
Desăvârşita egalitate a percepţiei Spiritului Sfânt e doar reflecţia desăvârşitei egalităţi a cunoaşterii lui Dumnezeu. Percepţia eului nu are echivalent în Dumnezeu, dar Spiritul Sfânt rămâne Puntea dintre percepţie şi cunoaştere. Dându-ţi posibilitatea să foloseşti percepţia într-un mod ce reflectă cunoaştere, ţi-o vei aminti în cele din urmă. Eul ar prefera să creadă că această reamintire e cu neputinţă, dar percepţia ta e cea îndrumată de Spiritul Sfânt. Percepţia ta va înceta unde a şi început. Toate converg în Dumnezeu, pentru că toate au fost create de El şi în El.
8.
Dumnezeu Şi-a creat Fiii extinzându-Şi Gândul şi reţinând extensiile Gândului Său în Mintea Sa. Toate Gândurile Sale sunt, aşadar, cât se poate de unite în ele şi între ele. Spiritul Sfânt îţi dă posibilitatea să percepi această întregime acum. Dumnezeu te-a creat să creezi. Nu Îi poţi extinde Împărăţia până nu Îi cunoşti întregimea.
9.
Gândurile încep în mintea celui care le gândeşte, de unde se extind în afară. Asta e la fel de adevărat în ce priveşte Gândirea lui Dumnezeu, cât şi în ce o priveşte pe a ta. Deoarece mintea ta e scindată, poţi atât să percepi, cât şi să gândeşti. Percepţia însă nu poate scăpa de legile fundamentale ale minţii. Percepi din minte şi îţi proiectezi percepţiile în afară. Deşi percepţia de orice fel nu e reală, ai făcut-o şi Spiritul Sfânt o poate folosi deci foarte bine. El poate inspira percepţia şi o poate conduce spre Dumnezeu. Această convergenţă pare să fie într-un viitor îndepărtat numai din cauză că mintea ta nu e perfect aliniată cu ideea şi, prin urmare, nu o vrea acum.
 10.
Spiritul Sfânt foloseşte timpul, dar nu crede în el. Venind de la Dumnezeu, El foloseşte totul spre bine, dar nu crede în ce nu e adevărat. De vreme ce Spiritul Sfânt e în mintea ta, mintea ta poate crede şi ea numai ce e adevărat. Spiritul Sfânt poate vorbi numai pentru asta, căci El vorbeşte pentru Dumnezeu. Îţi spune să Îi înapoiezi lui Dumnezeu mintea ta întreagă, pentru că nu L-a părăsit nicicând. Dacă nu L-a părăsit nicicând, nu trebuie decât să o percepi aşa cum este ca să Îi fie înapoiată. Conştientizarea deplină a Ispăşirii e, aşadar, recunoaşterea că separarea nu s-a produs niciodată. Eul nu poate să o înfrângă pentru că e o afirmare explicită a faptului că eul nu s-a produs nicicând.
11.
Eul poate accepta ideea că înapoierea este necesară pentru că poate atât de uşor să facă ideea să pară dificilă. Spiritul Sfânt îţi spune însă că nici măcar înapoierea nu e necesară, căci ce nu s-a întâmplat nicicând nu poate să fie dificil. Cu toate acestea, tu poţi să faci ideea înapoierii atât necesară, cât şi dificilă. Şi totuşi, e cât se poate de clar că perfecţii nu au nevoie de nimic şi că nu poţi să resimţi perfecţiunea ca o realizare dificilă, pentru că asta e ceea ce eşti. Iată cum trebuie să percepi creaţiile lui Dumnezeu, aducându-ţi toate percepţiile pe singura linie pe care o vede Spiritul Sfânt. Această linie e linia directă de comunicare cu Dumnezeu, şi îţi lasă mintea să conveargă cu a Lui. Nu există conflict niciunde în această percepţie, căci înseamnă că toată percepţia e călăuzită de Spiritul Sfânt, a Cărui Minte e fixată asupra lui Dumnezeu. Numai Spiritul Sfânt poate rezolva conflictul, pentru că numai Spiritul Sfânt e lipsit de conflict. El percepe doar ce e adevărat în mintea ta şi Se extinde în afară doar la ce e adevărat în alte minţi.
12.
Diferenţa dintre proiecţia eului şi extinderea Spiritului Sfânt e foarte simplă. Eul proiectează pentru a exclude şi deci pentru a amăgi. Spiritul Sfânt extinde recunoscându-Se pe El în fiecare minte şi percepându-le astfel ca tot unitar. Nimic nu este în conflict în percepţia aceasta, căci ce percepe Spiritul Sfânt e totuna. Oriunde Se uită, Se vede pe El şi, pentru că El e unit, oferă întotdeauna Împărăţia întreagă. Acesta e singurul mesaj pe care I l-a dat Dumnezeu şi pentru care trebuie să vorbească, căci tocmai asta este El. Pacea lui Dumnezeu stă în acel mesaj, aşa că pacea lui Dumnezeu stă în tine. Măreaţa pace a Împărăţiei se răsfrânge de-a pururi în mintea ta, dar trebuie să se răsfrângă în afară pentru a te face conştient de ea.
 13.
Spiritul Sfânt ţi-a fost dat cu desăvârşită imparţialitate şi Îl poţi recunoaşte doar recunoscându-L în mod imparţial. Eul e legiune, dar Spiritul Sfânt e unul. Niciun pic de întuneric nu rămâne nicăieri în Împărăţie, dar rolul tău e doar să nu laşi să rămână niciun pic de întuneric în mintea ta. Această aliniere cu lumina e nelimitată, căci e aliniată cu lumina lumii. Fiecare dintre noi e lumina lumii şi, unindu-ne minţile în lumina aceasta, proclamăm Împărăţia lui Dumnezeu împreună şi ca tot unitar.

“A Course in Miracles” de Kenneth Wapnick-
-sursa- http://viatainmiracole.blogspot.ro/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu